
Uneori sentimentele au o forma atat de ciudata si sunt foarte greu de inteles.Cat de mult te poti atasa de o persoana fara ca macar sa o cunosti!?Cum zambetul ei,sau ochii ei senini pot sa te inmoaie si sa iti castige prietenia atat de repede incat nici genele tale nu ajung sa se sarute intre ele?!Ei bine,am cunoscut o familie,care este minunata!Inca nu am ajuns sa o cunosc prea bine,dar simt o admiratie foarte mare pentru cei doi.
Sunt atat de fericiti,chiar daca,probabil,si ei au parte de neajunsuri si,poate,de mici neintelegeri.Ochii lor emana fericirea,trupurile lor vibreaza si atrag precum niste magneti privirile cautatoare de dragoste si intelegere ale altor persoane.
Ii pot compara cu acest tablou.Caldura care este emanata de sufletele lor poate fi comparata cu caldura placuta a Soarelui in timpul unui apus grandios.Marea,nemarginirea de sperante pe care le dau zambetul lor.Apusul,un nou inceput,startul unei nopti luminoase,invaluite in mantia bucuriei si a iubirii.
As avea numai cuvinte de lauda la adresa lor,inca nu am ajuns sa cunosc si parte urata,insa,am invatat ca in viata trebuie sa accepti pe cineva exact asa cum e,neplacerile pe care le ai tu nu il poate schimba.De ce sa vezi doar noaptea,cand poti vedea Luna si copii ei Stelele,impreuna cu licuricii de pe Pamant,care,in imaginea mea,suntem noi oamenii?Totul e frumos.
Comoara
O comoara dezgropata
E-un apus rasaritor,
Intr-o seara-ntunecata
E si Luna in decor.
Sufletele-acum vibreaza
Intr-un trup nelimitat,
Si iubirea lor vegheaza
Acel ochi ce e uitat!
intradevar ............o poezie minuata teo:X:X:X:X
RăspundețiȘtergeremultumesc:)
RăspundețiȘtergere