Treceți la conținutul principal

.

Nu stiu voi dar eu ma simt ca intr-un glob de cristal pe care daca il agiti se umple de fulgi albi care se invart intr-un mod ametitor.De ce spun asta?V-ati uitat pe geam?(sau poate se intampla doar la fereasta mea:)) m-or fi vazut mai nebuna si au zis ca isi pot bate joc de mine).In orice caz,daca ar fi nins atat de frumos la Craciun era cu totul altceva.Acum nu mai vreau zapada,m-am saturat,serios.Vreau sa sparg globuletul ala,sa iasa zapada,sa vina primavara,vara:X.Deja suntem in Martie,jumatatea lunii chiar,cat sa mai tot ninga?:-<
Ca tot veni vorba de vara:X.Vine vacanta,gata stresul,dar inainte de asta vine BACU fratilor si n-am invatat nimic.Stiu ca nu ar trebui sa ma plang ca in locul acestui lucru as putea pur si simplu sa pun mana pe carte(nu numai atat)si sa invat.In loc sa scriu aici ce ma doare poate ar trebui sa ma descarc invatand,sau macar citind.Dar cand ma gandesc la romana,la tampitele alea de romane mi se face rau.Eu nu pot sa invat "Ion",mi se pare o porcarie,la fel si "Ultima noapte de dragoste.Intaia noapte de razboi"-porcarii.Oare de ce nu ne lasa sa scriem la bac despre ce romane vrem noi?De ce sunt niste teme atat de tampite(mie mi se par,aia nu inseamna ca si celorlalte persoane)?Ar putea ca in locul acestor romane impuse sa fie ca tema orice alt roman,care ne place(deja visez)si sa fie aceleasi tipuri de exercitii,sa se vada ca le-ai inteles si toate cele,dar nah nu-i asa!URAT!!Foarte urat:D!O sa trecem noi si peste Bac,nu?
Dar vreau sa spun si altceva:)).M-am tuns(stiu ca poate nu-i interesant ce zic dar pt mine e si pt parul meu).
Atat pt azi!P.S.: poate arunc totusi o privire peste comentariile de la romana:-<(macar de forma:)) )

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...