Treceți la conținutul principal

Cat de m..

Cat de mult dispretuiesc persoanele care la sfarsitul unei relatii isi improsca cu noroi fostii parteneri!
De ce dragii mei?De ce faceti asta?Atata timp cat ati fost impreuna a fost totul ok,il/o iubeai,de ce acum faci tot posibilul ca respectivul/respectiva sa decada in ochii celorlalti?De ce?Nu e aiurea ca dupa o relatie frumoasa totul sa se termine cu o imensa ura?Ei bine eu cred ca DA.Indiferent ca v-ati despartit dintr-o mica prostie,exemplu: fata nu e sigura ca tine la baiat si considera ca mai bine merge fiecare pe drumul lui,indiferent ca v-ati despartit din cauza parintilor,sau din cauza unor tigari sau a alcoolului,nu cred ca trebuie sa se termine urat.Si nu e prea frumos ca dupa un timp de la despartire ex-ul sau ex-a(:)) ) sa iti arunce niste priviri in scarba,cand cu ceva timp in urma acestea se(privirile) intalneau si faceau dragoste si atunci cand ele se iubeau intr-un mod patimas si trupurile vi se apropiau,buzele se intalneau,trupurile se ridicau si incepeau sa se miste intr-un mod lent,pe ritmul unei melodii de dragoste,cand camera se invartea in jurul vostru si inimile pompau sangele intr-un ritm nebun.Nu,nu se face asa ceva,te uiti frumos,zambesti,macar de dragul amintirilor frumoase.
Niciodata nu am fost de acord cu despartirile intr-un mod neprietenesc.Poate nu mai merge,de ce sa-l ti legat de tine cand el poate gaseste o fata la care va tine cu adevarat si ea la el?Nu merge,nu merge!Suferi putin,sau putin mai mult dar nu te condamni la moarte.Ce-i drept suferintele din dragoste sunt cele mai urate,dar nu am auzit pe nimeni spunand ca se moare din dragoste.De fapt sunt si tampiti care gasesc funia ca pe o solutie a rezolvari problemei.Dar nu e asa...
Ma rog...fiecare crede ce vrea,fiecare are parerea lui/ei.Asta a fost a mea si nu mi-o poate interzice nimeni.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...