Cuvinte blonde...

Ce simti inainte cu o zi de bac? Ca nu stii nimic,desi ai invatat! Ca somnul chiar te-a parasit! Ca nu mancarea pe care o inghiti are cuie! Ca desi toti sunt alaturi de tine,nu te simti incurajat! Ca nici o urare,precum "succes" sau "bafta" nu iti e de folos! Ca scrii pe o foaie de hartie,sau pe un blog niste cuvinte care nu-si au rostul,precum acestea! Ca muzica pe care o asculti,desi e vesela,pare trista! Ca ochii la care tii,desi sunt langa tine,sunt departe! Ca.. Ca... Ca... (nu se pune cacofonia cea mare care s-a creat pe verticala) P.S. Mult succes celor care dau bacu'!!!

Ma uit in jurul meu si vad...nimic.Ma uit in oglinda si vad un chip sters cu niste ochi mari albastrii de o goliciune care pare infinita.Culoarea de pe buze s-a scurs si ea,oasele fetei incearca sa rupa pielea,vor sa faca cunostinta cu ce-i in exterior,insa nu le dau voie. Mana dreapta tine,pe unul din degete,captiv un inel,dar gratiile inchisorii lui nu sunt atat de mari,din aceasta cauza inelul evadeaza la fiecare cinci minute,dar se intoarce,nu ezita. Camera pare atat de rece,atat de mare,atat de inspaimantatoare cand nu esti tu aici,cand nu sunt eu aici,adevarata "eu". Literele din carti danseaza pentru mine,dar atentia mea nu mai poate fi indreptata asupra lor.Ochii-mi goli refuza sa se umple cu placerea dansului lor,refuza sa cante pentru ele.Genele ii ajuta in incercarea de a se ascunde,insa pentru scurt timp. Nimic nu mai e ce-a fost acum doua saptamani,sa zicem.Din tot cercul ala imens,plin de zambete si lacrimi,a ramas un patrat cu colturile inghetate,gheata se inti...

Saptamana asta pare a fi una interminabila,sincer intr-un fel asa si vreau sa fie.Interminabila dar critica.Somn-nu,mancare-nu,invatat-daa,dureri de cap-uneori.Tot tacamul,asa,ca inaintea unor examene,mai precis,ca inaintea bacului. Am intrat in panica,cred.Desi invat,am impresia ca nu stiu nimic,zici ca nu mai am nici timp desi timpul trece greu(sper). Acum nu mai stiu ce sa scriu,daca mi-ati vedea fata sunt sigura ca ati rade si cu "dosu'". In orice caz,o zi faina,si plina de evenimente placuta.A mea va fi plina,insa de carti pe pat,birou,si alte lucruri care tin de invatat:)). Pa,pa!

Citesc,scriu,dar uneori am impresia ca nu cunosc literele,imi par niste copii ciudati care danseaza intr-un fel la fel de ciudat ca si ei.Pun varful pixului pe hartie dar parca lupta sa se indeparteze de foaie,la fel cum se resping magnetii(aceiasi poli). Imi vin in minte o multime de intamplari,fapte,cuvinte,sunete,dar nu le pot exprima,nu pot scrie.Si mana imi pare straina,nu asculta comanda creierului si in acel moment chiar vreau sa o concediez dar nu pot.Ei bine,ce fac?Pun muzica!

Cerul senin parca de fiecare data imi face cu ochiul si ma invita afara,la plimbare. Ei bine si astazi s-a intamplat la fel.Nu i-am putut rezista.Caldura era mare dar racoarea din padure completa atmosfera intr-un mod foarte placut. Am mers pana in Poaia Marului(pe jos).Poate ati auzit de acea comuna,ca suprafata e mai intinsa decat Bucurestiul.E foarte fain,un aer curat,pff... In orice caz,pana acolo sunt cativa kilometrii buni.Dar e o vorba "mersul pe jos face piciorul frumos",nu? Am tot mers prin padure,simteam ca nu se mai termina drumul si simteam cum aerul mi se opreste in gat,cum nu vrea sa mai faca doi pasi pana la plamani.Imi simteam plamanii uscati,vroiam apa,dar ea nu ii ajuta.Desi senzatia era cam urata totul era foarte frumos. La un moment dat,am ajus pe marginea unei vai.Am mai facut si echilibristica(am descoperit ca-s buna si la asta).Umbra padurii parea infinita,insa Soarele ne-a intins mainile.Sincer nu prea vroiam sa ne stranga in brate in acel moment,stiu ...

Vreau pe munte! Iubesc cum fiecare pietricica tremura la atingerea lina a pasului meu,cum vantul iti sopteste cuvinte de dragoste in ureche,cum parul se impleteste in acelasi timp cu el si fac dragoste in zare,cum ochii mei albastrii se intalnesc cu inaltimea multelui si cu valea cerului intr-o paleta minunata,cum glasul imi tremura la frumosul cantec de munte,cum,pana si febra musculara cauzata,e fericita ca se afla in picioarele mele,ca le intareste,dupa care le inmoaie intr-un ritm placut,cum fiecare om il respecta pe cel din jur,il saluta si il si ajuta in caz de nevoie,cum fiecare floricica trage la mana ta atunci cand intalnesti o cruce pentru a putea fi pusa langa,in memoria celui care a iubit muntele,cum pur si simplu si acum mi s-a facut pielea de gaina ca am vorbit despre iubitul meu,muntele. E frumos cand treci pe langa un grup de oameni care infrunta furnicile pentru a putea ajunge in varf si pentru a simti placerea,inaltarea pe care ti-o acorda muntele.Te intareste,intri s...

Dansam.Simteam cum respiratia mi se accelereaza si inima incearca sa bata pentru ultima data.Aerul care ma inconjura parea atat de acid,ca si cand inhalam mirosul de clor,simteam cum plamanii sunt pusi pe rug si ard.Ochii pareau atat de grei incat privirea imi tremura.Nu mai vedeam clar,dar continuam sa ma misc in acel cerc nesfarsit de aplauze si tipete in care muzica parea in surdina.Insa,in secunda urmatoare,ochii si-au revenit,vedeam clar,limpede,aerul era respirabil,iar tipetele acceptabile.Cercul nu mai era ametitor,era chiar placut,mult prea placut.Zambetul de pe fata isi spunea cuvantul,de fapt nu numai el,inima pompa sangele cu o putere incredibila,ca si cand ar fi renascut.Veselia a luat locul fricii,si tu,erai acolo,ma tineai de mana,si ma ghidai in cercul infinit!

Ieri am avut banchetul de clasa a XII-a.Va spun sincer,nu ma asteptam sa fie atat de frumos.Se pare ca din nou m-am inselat.Nu credeam ca niste oameni care doar se saluta,se pot distra atat de bine.Dar nah,cand vine vorba de distractie...nimic nu-i imposibil,nu? Un lucru stiu sigur,eu am dansat de,si acum ma dor piciorale.Ca mama vitrega a Albei-ca-Zapada,la nunta printesei si a printului,pana cand i-au luat foc picioarele(daca nu ma insel,daca da,nu am mai citit povestesea asta de cand aveam 6 ani). A fost chiar frumos,imi repet asta din trei in trei minute(cred).Muzica a fost variata,pe placul tuturor. Chiar vorbeam cu un prieten ca e al doilea banchet pe care il facem impreuna.Ne cunoastem de la gradinita,de la trei ani.Avem ceva vechime...La fel cum si Adriana il cunoaste pe Mele inca din pantec,cand era doar un simplu embrion(cum spune ea). Imi pare rau ca unii profesori nu au dansat deloc,noi i-am invitat,dar nah,nu ii place oricui sa danseze.Sicer,sper ca luni la scoala sa nu se...

Am scris mai demult cum intr-o dimineata drumul spre scoala mi se parea interminabil,si cum ca ecoul propriilor mei pasi pe zapada ma inspaimanta.Ei bine,astazi,imi doream ca drumul spre scoala sa fie mai lung,orele sa dureze mai mult,"sa mai fim liceeni,macar putin".Anul trecut cand imi vorbea cineva despre nostalgia de la sfarsitul celor 12 clase,mai ca il injuram in fata,imi doream sa termin,sa plec din locul ala "oribil".Acum as mai vrea sa mai petrec putin timp acolo,intre cei patu pereti,alaturi de cele 27 de suflete.Sunt sigura ca imi va fi dor de certurile care se iscau din fel si fel de motive copilaresti,de respiratiile celorlalti care sunau ca un ecou pentru respiratia mea.Cum a spus un coleg,poate ca vom mai veni in curtea scolii dupa ce terminam,dar nu va mai fi acelsi lucru,pauzele nu vor mai fi cum erau odata,pline datorita noua,datorita tipetelor noastre,degeaba curtea va fi impanzita de cei mai mici,nu va mai fi acelasi farmec fara noi.Noi,"han...

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...