
Dansam.Simteam cum respiratia mi se accelereaza si inima incearca sa bata pentru ultima data.Aerul care ma inconjura parea atat de acid,ca si cand inhalam mirosul de clor,simteam cum plamanii sunt pusi pe rug si ard.Ochii pareau atat de grei incat privirea imi tremura.Nu mai vedeam clar,dar continuam sa ma misc in acel cerc nesfarsit de aplauze si tipete in care muzica parea in surdina.Insa,in secunda urmatoare,ochii si-au revenit,vedeam clar,limpede,aerul era respirabil,iar tipetele acceptabile.Cercul nu mai era ametitor,era chiar placut,mult prea placut.Zambetul de pe fata isi spunea cuvantul,de fapt nu numai el,inima pompa sangele cu o putere incredibila,ca si cand ar fi renascut.Veselia a luat locul fricii,si tu,erai acolo,ma tineai de mana,si ma ghidai in cercul infinit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu