Treceți la conținutul principal

P.M.:))


Cerul senin parca de fiecare data imi face cu ochiul si ma invita afara,la plimbare.
Ei bine si astazi s-a intamplat la fel.Nu i-am putut rezista.Caldura era mare dar racoarea din padure completa atmosfera intr-un mod foarte placut.
Am mers pana in Poaia Marului(pe jos).Poate ati auzit de acea comuna,ca suprafata e mai intinsa decat Bucurestiul.E foarte fain,un aer curat,pff...
In orice caz,pana acolo sunt cativa kilometrii buni.Dar e o vorba "mersul pe jos face piciorul frumos",nu?
Am tot mers prin padure,simteam ca nu se mai termina drumul si simteam cum aerul mi se opreste in gat,cum nu vrea sa mai faca doi pasi pana la plamani.Imi simteam plamanii uscati,vroiam apa,dar ea nu ii ajuta.Desi senzatia era cam urata totul era foarte frumos.
La un moment dat,am ajus pe marginea unei vai.Am mai facut si echilibristica(am descoperit ca-s buna si la asta).Umbra padurii parea infinita,insa Soarele ne-a intins mainile.Sincer nu prea vroiam sa ne stranga in brate in acel moment,stiu ca ne ardea,plamanii mei nu cred ca ar fi rezistat.Dar trebuia.Am iesit in lumina.Era superb,liniste,caldura,izvoare care mai racoreau atmosfera,o casa ici,una colo...super.Oamenii foarte draguti,desi nu ne cunosteau ne salutau si ne intrebau ce facem,daca aveam nevoie de informatii ni le ofereau...Nu stiu ce sa mai zic,o sa termin printr-un singur cuvant: FRUMOS!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!
Un comentariu
Citiți mai multe

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...
3 comentarii
Citiți mai multe