Vreau pe munte!
Iubesc cum fiecare pietricica tremura la atingerea lina a pasului meu,cum vantul iti sopteste cuvinte de dragoste in ureche,cum parul se impleteste in acelasi timp cu el si fac dragoste in zare,cum ochii mei albastrii se intalnesc cu inaltimea multelui si cu valea cerului intr-o paleta minunata,cum glasul imi tremura la frumosul cantec de munte,cum,pana si febra musculara cauzata,e fericita ca se afla in picioarele mele,ca le intareste,dupa care le inmoaie intr-un ritm placut,cum fiecare om il respecta pe cel din jur,il saluta si il si ajuta in caz de nevoie,cum fiecare floricica trage la mana ta atunci cand intalnesti o cruce pentru a putea fi pusa langa,in memoria celui care a iubit muntele,cum pur si simplu si acum mi s-a facut pielea de gaina ca am vorbit despre iubitul meu,muntele.
E frumos cand treci pe langa un grup de oameni care infrunta furnicile pentru a putea ajunge in varf si pentru a simti placerea,inaltarea pe care ti-o acorda muntele.Te intareste,intri si tu in lupta impotriva batalionului de furnici.Un glas aduna mai multe,un suflet aduna ma multe,un strigat are ecou,ecoul de asemenea are ecoul lui.
De abia astept sa merg pe munte!
Dragul meu,imi e dor de tine,primeste-ma cu bratele deschise,cu zambetul pe buze si cu inima la vedere,ca voi veni,voi canta,voi striga,voi iubi tot ce imi arati!
Cu drag,
Teodora
Comentarii
Trimiteți un comentariu