Treceți la conținutul principal

:|

Ma uit in jurul meu si vad...nimic.Ma uit in oglinda si vad un chip sters cu niste ochi mari albastrii de o goliciune care pare infinita.Culoarea de pe buze s-a scurs si ea,oasele fetei incearca sa rupa pielea,vor sa faca cunostinta cu ce-i in exterior,insa nu le dau voie.
Mana dreapta tine,pe unul din degete,captiv un inel,dar gratiile inchisorii lui nu sunt atat de mari,din aceasta cauza inelul evadeaza la fiecare cinci minute,dar se intoarce,nu ezita.
Camera pare atat de rece,atat de mare,atat de inspaimantatoare cand nu esti tu aici,cand nu sunt eu aici,adevarata "eu".
Literele din carti danseaza pentru mine,dar atentia mea nu mai poate fi indreptata asupra lor.Ochii-mi goli refuza sa se umple cu placerea dansului lor,refuza sa cante pentru ele.Genele ii ajuta in incercarea de a se ascunde,insa pentru scurt timp.
Nimic nu mai e ce-a fost acum doua saptamani,sa zicem.Din tot cercul ala imens,plin de zambete si lacrimi,a ramas un patrat cu colturile inghetate,gheata se intinde pana in centru,unde,ma aflu eu,o stafie a carui inima inca mai bate.
Te astept,te astept,te astept.Dar timpul trece,si odata cu el...si eu.Poate ca atunci cand vei veni eu nu voi fi aici.Poate muntele imi va canta,poate un val al marii ma va fura si ma va duce departe,intr-o cu totul alta lume,alaturi de el,de cineva mult mai drag decat tine.Poate spiridusii isi vor face loc in jurul meu,si verdeata trifoiului cu patru foi va evidentia si mai mult culoarea cerului albastru,si a ochilor mei.Zanele,poate,vor canta ele in locul meu,eu doar voi dansa,la fel cum danseaza literele din cartile de psihologie,istorie si romana,poate voi dansa chiar mai frumos,nu stiu.
Acum,ma duc in patul meu mare sa caut somnul cel mic.Poate se atinge de mine si se intampla alt lucru mai maret.Hm,eu o sa incerc."Incercarea moarte n-are!"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...