Treceți la conținutul principal

E-mail in viitor!

Nu stiu daca ati citit asta,insa eu am facut-o.
Mi-a placut foarte mult,asa ca i-am urmat exemplu lui Ariel!

Mii-am scris si eu,mie,un e-mail pe care il voi primi peste 4 ani,in ziua in care voi implini 25 de ani.
Mi-am scris lucruri din prezent,cum sunt eu acum.Dar nu m-am putut abtine sa nu ma intreb cum sunt acolo,in viitor!Daca m-am schimbat,atat fizic cat si pshihic.Uite,am uitat sa ma intreb daca am vreo boala mintala!Ah, :-J Altadata!
M-am mai intrebat si daca sunt fericita,daca ii mai am pe cei dragi alaturi de mine si daca am reusit sa fac ceea ce imi doresc in momentul asta.
In acelasi timp,m-am rugat sa cred in continuare in dragoste(pentru ca,asa cum mi-am scris in acel mesaj,am fost crescuta in mijlocul ei si mi s-a demonstrat ca ea exista)si,dealtfel,m-am rugat sa nu uit sa zambesc!

Sunt curioasa ce reactie voi avea cand voi primi acel mesaj!

Sa vedem acum...cat de repede va trece timpul!?
Probabil voi uita ca am trimis mail-ul ala,si sunt sigura ca voi fi fericita cand il voi vedea!

In cazul in care ati vrea si voi sa va trimiteti un e-mail in viitor,puteti intra aici!
Sunt sigura ca e un "exercitiu" bun pt noi insine!
Din categoria" nu uita de unde ai plecat" !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Melancolie

M-a cam apucat melancolia de mana,si vad ca vrea sa ma traga alaturi de ea,in fundul patului desfacut si plin de lacrimi uscate. Asa as vrea sa dau vina pe vremea asta cacacioasa,dar nu pot,stiu ca nu din cauza ei am starea asta de tot rasul altora,nu al meu. Vad ca lacrimile incearca din rasputeri sa-mi mangaie obrazul,dar genele se impotrivesc,vor sa le tina captive in temnita ochilor. Doua tot au reusit sa evadeze,dar pupilele joaca rolul paznicilor,poate isi vor face si ele bine meseria la fel cum au facut jardienii plamani in postarea de mai jos. Butoiul de lacrimi uitate a iesit putin la suprafata oceanului de melancolie,dar poate am sansa sa gasesc o sticluta de fericire.Pune o picatura pe o foaie veche,scrie cu ea sarutul tau,bag-o in sticluta si arunc-o pe marea mea,pentru a-mi aduce zambetul asa cum faci mereu. O voi astepta!

Vis

Uneori ma uimeste subconstientul meu.Cat de departe poate sa ajunga!?Cat de intortocheate pot fi unele vise!?Mi-ar placea chiar mult sa le descifrez,dar doar pe unele dintre ele,nu pe toate. E atat de ciudat cum poti disparea dintr-un loc intr-altul in mai putin de o fractiune de secunda dar actiunea ramane aceeasi,cum din urata uratelor esti mai frumoasa decat zeita frumusetii,cum vorbesti cu mama in corpul tatalui... De ce scriu acum despre vise?Ei bine,din cauza ca noaptea trecuta am avut un vis foarte ciudat si am incercat sa-i dau de cap,sa vad de la ce a pornit totul. Mie-mi plac mult povestile,legendele si chestiile de genu.Am o pretena care,saraca,e inebunita,de fiecare data cand aflu ceva nou ii spun si ei,ii multumesc ca ma asculta chiar si atunci cand,poate,nu vrea(la fel e si cu proverbele,imi plac proverbele,si am momente in care la fiecare fraza trebuie sa adaug cate unul,bineinteles sa aiba legatura cu subiectul),din nou,multumesc Andreea ! Asa,sa scriu in continuare tre...

Crini

Uneori vantul din exterior se inteteste in interiorul trupului meu.Inima e o piatra agatata de lantic,o piatra in multe culori stravezii.Acesta este motivul pentru care ecoul vantului rasuna din toate colturile.Venele fiind goale,motorul fiind stricat. Inelul negru de pe deget incearca sa semnifice legatura pe care o am cu cinii,cu crinii albi asezati frumos in vaza,in vaza unui pictor care isi aranjeaza pe panza toata bucuria,tristetea... Trandafirii uscati se odihnesc si acum pe birou.Asteapta ziua in care vor invia,in care isi vor recapata culoarea de altadata. Ei sunt singurii care stiu ca in acea zi vei veni tu cu o vaza plina de crini albi.Tu vei fi cel care le va reda culoare,care va reda inimii forma si textura initiala si care va transforma inelul negru intr-unul plin de cuvinte. Crinii imi stiu secretul,imi stiu gandurile,ma stiu pe mine.Nu pe cea care se zareste in oglinda,ci pe cea care se oglindeste in ochii albastrii uneori inundati de lacrimi,fie ca sunt ele de fericire ...